Friday, August 17, 2012

Snippet Orasul Umbre - versuri



UPDATE: Orasul Umbre versuri (melodia intreaga)

Daca vreti sa ascultati un mic snippet al melodiei "Orasul umbre" o puteti face pe Radio Guerrila, in "Playlist".
Click aici!

Versuri snippet:

A ars orasul nostru viu ars
A ars pana la scrum
Vantul a spulberat
Si din ce-a ramas acum
Rasar mugurii din scrum
Rasar rosii ca un asfintit
Cum sa zburam acum
Peste orasul ... parasit
Pamantul fuge sub picioare
Nu se stie unde
Fuge mai departe
Ne raman doar umbre

Daca vreti sa ascultati intreaga melodie stati cu urechea pe Radio Guerrilla!
Imediat ce voi afla intreaga melodie voi posta toate versurile aici.

Wednesday, August 15, 2012

La multi ani, Maria!

Va doresc o zi parfumata si linistita!

Nu uitati sa ascultati Radio Guerrilla pentru a auzi cea mai noua melodie a Alexandrinei: Orasul Umbre!

Maria ( de leagan )


Versuri:

e toamna tarzie, baby...
ma cheama Maria, maybe...
mare-i bucuria sa-ti cant de dor..
lunga e noaptea... nu vine somnul la gene, ene..
in palma simt bataia inimii tale...
tu taci si-asculta... daca ai insomnie, baby,
bea un ceai cu lamaie verde cu iasomie...
si eu langa tine usor intinsa pe masa...
baby viata-i frumoasa...

Tuesday, August 14, 2012

Friday, August 10, 2012

Orasul Umbre in premiera la Radio Guerilla



UPDATE: Orasul Umbre versuri (melodia intreaga)

UPDATE: o parte din versuri aici!

Alexandrina tocmai ne-a anuntat pe Facebook ca premiera urmatorului single, Orasul Umbre, va avea loc saptamana viitoare, la Radio Guerilla!

Alexandrina a filmat si un videoclip pentru "Orasul Umbre" pe care il asteptam nerabdatori!

Pana atunci un video - teaser al melodiei:

Wednesday, August 8, 2012

Alexandrina Hristov - 2 servicii si jumatate Interviu Income Magazine



Pe 31 mai Income Magazine a publicat un interviu cu Alexandrina. Pentru a-l citi in original click aici!

Ai scris versuri. Apoi ai pictat. Cum ai ajuns să cânţi?

Am început să scriu pe la vreo 13 ani, dar nu ară­tam „operele” decât profesoarei mele de limba rusă. O vreme, m-am oprit. Odată cu nașterea fetiţei mele, am reînceput să compun. Ceva s-a schimbat atunci în mine, s-a produs un declic. Cred că am înţeles că viaţa mea este alta și am reacţionat. Multe piese scrise în perioada aia se regăsesc pe primul album. Să cânt am ajuns printr-o întâmplare, în timpul filmărilor pentru Trois femmes de Moldavie, când am înregistrat cele trei piese care apar pe coloana sonoră. Cu pictura lucrurile stau puţin altfel – tatăl meu este pictor, el m-a iniţiat în lumea culorilor și m-a încurajat să mă exprim și în acest mod.

Ce vroiai, totuși, să devii, când erai mică?

Aș fi vrut să mă fac mai multe – pictori­ţă, balerină, dar să fiu cântăreaţă pe o scenă, asta mi se părea impo­sibil. Nu că nu mi‑aș fi dorit, dar până la nașterea Valentinei cântam doar pentru mine, când rămâneam singură acasă. Am fost o fire foarte introver­tită. Apoi am fost în­curajată de cei din jur că e bine ceea ce fac și lucrurile au început să curgă. Mai greu, cred eu, dar…

Cum te-ai descurcat atunci la primul concert?

Primul concert a fost la Café Deko și a fost ceva de groază - îmi tremurau degetele, genunchii, uitam versuri, uitam acorduri. Erau 150 de oameni în cafenea și mi se păreau foarte mulţi.

Până la urmă, crezi că tu ţi-ai ales drumul sau te-a ales el pe tine?

Cred că dintotdeauna mi-am dorit asta, numai că nu credeam că se poate. Mi se părea ceva foarte greu de realizat – să cânți pe scenă, să întreţii o atmosferă, să aprinzi mulţimea, să ajungi să cânte oamenii cu tine. Nu mi-am făcut niciodată alte griji, de natură financiară, eram și foarte tânără când a început totul.

Meserie - un cuvânt enervant

Au fost momente când erai gata să clachezi?

Au fost și din astea. Când a apărut Valentina, eram studentă în anul al doilea și mergeam la cursuri cu ea în braţe, la propriu. Sunt momente în care ţi se pare că nu mai vezi clar ce se întâmplă cu tine. Trebuie să ai răbdare. Publicul crește mereu. Ultimul concert de la Iași nu se compară cu primul concert de la Iași. În orașele mari vin într-adevăr mai mulţi oameni, dar și în orașele mici vine lume să mă audă cântând. La ultimul concert de la Brașov a venit o fată și mi-a dăruit un medalion fluture cu ceas în mijloc. Colecţionez multe amintiri de la concerte, s-au adunat deja câteva, poate la un moment dat le voi expune. Oamenii îmi scriu și scrisori, îmi scriu poezii, în speranţa că le voi folosi în cântecele mele, sau pur și simplu e modul lor de a-mi mulţumi.

Știu că ai foarte multe concerte și în străinătatate.

S-ar putea și mai multe. Oamenii care organizează concerte sau festivaluri mă contactează – mai nou am și un impresar care se ocupă de partea asta. Concertele din afara ţării nu sunt mai profitabile, dar dau bine la imagine. În afara ţării, onorariul este fix pentru că publicul nu se compară cu cel de aici. Ultimul concert a fost la Londra, pe 18 aprilie. Am avut și niște elemente vizuale foarte frumoase făcute de Cristian Luchian, un artist vizual din Cluj stabilit acolo. Ca să vezi cum e viaţa: l-am cunoscut abia acum și am aflat că avem atâţia prieteni comuni.

Ce talent îţi moștenește Valentina?

Valentinei îi place și pictura și muzica, dar este o altfel de persoană comparativ cu mine, este mult mai pragmatică, bine calculată. E o altă generaţie, foarte matură.

Ce te inspiră și ce nu-ţi place?

Nu mă inspiră ceva în mod deosebit, depinde de starea în care mă găsesc. Sursa poate fi orice: un copil, o femeie, un avion. Mă enervează cuvântul meserie. Ce înseamnă asta? Trebuie să faci ce-ţi place, ce poţi să faci bine. La job mergi de dimineaţă și stai până seara, dar poţi să fii cu sufletul în alte părţi.

Troc cu rochiile de scenă

Cum a fost perioada în care ai lucrat în publicitate?

În publicitate am lucrat trei luni, acolo am învăţat photoshopul, făceam etichete pentru vinuri, pentru lapte, prelucram imagini pentru reviste. Prima perioadă, când învăţam de fapt, mi s-a părut interesantă. Soţul meu îmi dădea explicaţii prin telefon. Dar nu era ceea ce căutam și am plecat. Mie îmi place să dorm, să nu depind de nimeni. Am lucrat și la o revista pentru femei, pentru mirese. Dar toate aceste
experienţe mi-au prins bine, acum îmi prelucrez singură pozele, îmi fac singură afișele.

Ce artiști admiri?

Îmi plac mulţi artiști. Mai nou, îmi place foarte mult Carla Bruni, are o voce caldă, satinată.

Cine se ocupă de apariţiile tale scenice?

Prietena mea, Claudia Castrase, îmi concepe vestimentaţia de pe scenă. Eu îi spun ce vreau, iar ea vine cu soluţii. La început plăteam rochiile – costa cam 500 de lei una, dar acum facem un fel de troc artistic – eu îi dau tablouri, iar ea îmi face haine. Oricum, după concerte nu mai ai ce să faci cu rochiile, fiind făcute strict pentru momentul artistic, nu sunt de toată ziua. Eu cred că poţi face lucruri frumoase și cu bani puţini, contează modul în care combini piesele, cum le personalizezi, cum le transmiţi viaţă. De exemplu, mie îmi plac foarte tare accesoriile Pylones

Se poate trăi din artă

Ce recomandări ai pentru un artist la început de drum?

Să creadă în el și să muncească. Și să nu renunţe la primul hop. Nici la al doilea.

Cum sună viitorul pentru Alexandrina?

Sună melodios, cu influenţe ambientale. Pentru perioada următoare, în afară de album, mai pregătesc o expoziţie, cum­va legată de acesta. Vor fi imagini din povestea melodiilor, practic un album ilustrat


Ce te relaxează?

După munca de studio, epuizantă, repetitivă – sunt săptămâni în care stai închis de la 11 la 9 seara și alt­ceva nu faci, în afara de a înregistra, asculta, potrivi - simt nevoia de natură, acolo îmi reîncarc bateriile. Eu înregistrez la Timișoara și pe drumul de întoarcere am descoperit de curând o pensiune la Băile Herculane, între munţi, unde au o piscină afară cu apă rece și una înăuntru cu apă fierbinte. Și fac ture de „șoc”: din apă fierbinte în apă rece - în câteva ore sunt nou-nouţă.

Este arta un business profitabil în România?

Dacă te referi la faptul că poţi trăi exclusiv din asta, atunci răspunsul este da, eu fac asta.


LA BANI MĂRUNŢI

Stilul costă

„Investesc tot timpul în imaginea mea, tot ceea ce fac se reflectă în modul în care sunt percepută. Albumul pe care-l înregistrez costă. La fel și studioul și oamenii. În funcţie de posibilităţile sălii, cânt ori singură, în formula pian-voce, ori cu trupa. Am ales să am un anu­mit tip de apariţie, să cânt live și asta costă. Te costă de la închi­rierea sălii, la lumini, sunetiști, iar pe acestea le plătești singur, din banii din concerte.”

Lumina costă

„Ultimul concert pe care l-am susţinut pe Lipscani, la Sala Rap­sodia, unde am avut și o trupă de actori care au făcut pantomimă pe fundal, a costat ceva. Chiria unei săli mari, de teatru, spre exemplu, ajunge la 1.000 de euro/eveni­ment, instrumentiștii, în funcţie de câţi sunt, pot ajunge la 200 euro/ concert. Apoi, dacă sunt lumini în sală, plătești doar tehnicia­nul de lumini, iar dacă nu, plătești și luminile. La sfârșit, când vezi lista cu toate cheltu­ielile, te iei cu mâinile de cap – unde s-au dus banii? E ușor dureros, mai ales că tu, ca artist, rămâi cu foarte puţin.”

Și uneori mai ieși și-n minus

„Un impresar pe partea de organizare îţi salvea­ză mult timp. Concerte­le din ţară le organizez în felul următor – toate încasările vin la mine și de acolo deduc cheltuielile. Nu merg pe onorariul fix, deoarece în unele condiţii nu te ajută, iar organizatori­lor li se pare mare. S-a întâmplat să ies în mi­nus la unele concerte, nu de multe ori, dar am păţit-o. N-ai ce să faci, mergi mai departe și speri ca data viitoare să vină mai multă lume.”

Monday, August 6, 2012

Arta nu are reguli - interviu Tiuk


foto Oltin Dogaru

Despre Orasul Umbre click aici!


- Alexandrina, deşi abia acum lansezi primul tău album, „Om de lut”, deja eşti destul de cunoscută în lumea artistică românească; cum îţi explici asta?
- Explic prin puterea internetului şi setea oamenilor de ceva nou, frumos... Lucrurile se întâmplă dacă doreşti să se întâmple, dacă crezi... Tot ce ne înconjoară în prezent este produsul gândurilor noastre de-a lungul anilor. Eu dintotdeauna mi-am dorit să cânt, să pictez... Îmi place să creez, nu să explic...))))

- Îmi amintesc de filmul despre tine al regizorului Pavel Cuzuioc, ţie cum ţi se pare acum Alexandrina din film? Ce relaţie ai – în viaţă – cu „a doua femeie” din film?
- Te referi la „Trois femmes de Moldavie”... Personajul din film ţine de trecutul îndepărtat. Dar pentru acea perioadă era autentic. Nu mai ştiu cine este a doua femeie din film. Eram a treia, dacă nu greşesc... Dacă este vorba despre mine, atunci mă simt bine cu mine... Sînt împăcata, mă accept aşa cum sînt, mă susţin şi mă încurajez. Ştiu care-i misiunea mea şi sînt la locul meu. Ştiu unde vreau să ajung şi viaţa e frumoasă.))

- Ai multe concerte? Cum ţi se pare publicul din România în comparaţie cu publicul basarabean?
- Publicul meu este un organism mare şi luminos, un prunc gigant, care respiră adânc şi e foarte atent la ceea ce transmit... şi primeşte... şi vibrează... Mulţumesc... este fantastic... iubesc aceşti oameni şi nu fac diferenţa de teritoriu geografic sau naţionalitate... muzica este universală, este vibraţia universului...

- De ce ai editat atît de greu primul album, „Om de lut”? Cine a făcut coperta asta faină? Cum ai ales denumirea albumului? Ce variante ai mai avut?
- Albumul l-am produs şi l-am editat eu. A durat, pentru că am păşit într-o zonă necunoscută mie până atunci. Pentru că trebuia să înţeleg cum funcţionează mecanismul. Pentru că am vrut să deţin controlul asupra situaţiei... A durat pentru că am crezut în ceea ce fac şi nu am acceptat reguli dubioase şi false impuse de alţii... Şi uite aşa s-a scurs timpul... Dar tot ce se face e spre bine... Cu bagajul de cunoştinţe şi experienţă în domeniu pe care îl am acum, cert e că următorul album va avea un alt drum, mai scurt, uşor şi luminos. Ţin la libertatea şi independenţa mea... Iar când alegi să fii independent, automat îţi asumi riscul să te mişti mai încet... dar sigur... Imaginea cu fata şi pruncul am pictat-o special pentru copertă. A fost o singură denumire pentru album şi multe variante de imagine. Om de lut s-a născut la Timişoara. Artişti valoroşi ai Timişoarei au contribuit cu talentul lor la crearea Omului, care acum are o respiraţie caldă datorită paletei vaste de instrumente acustice: trompetă, acordeon, contrabas, mandolă, saxofon, trombon...

- Cînţi în mai multe limbi, cum îţi alegi limba în care vei cînta o piesă sau alta? Tu scrii textele?
- Eu văd imagini care apar nu ştiu de unde, le memorez, le filtrez şi le povestesc cu cuvintele mele, fredonând o melodie... Arta nu are reguli. Se întâmplă ca prima să apară melodia. Atunci caut cuvinte şi le leg în imagini... Cuvintele cântate ajung mai repede la destinaţie... Iar limba vine tot de acolo de unde şi imaginea, şi muzica. Din Univers. Muzica, cuvântul şi imaginea sînt o chestie complexă. Şi cam atât cu explicaţiile. Nu eu aleg limba. Ea vine singură.

- Pentru tine ce e mai important într-o piesă, melodia sau textul? Ce rol are mesajul într-o piesă de-a ta?
- Cuvântul şi sunetul trebuie să se întrepătrundă, asta înseamnă plăcerea de a simţi dispoziţia/vibraţia unui cântec... Mesajul este foarte important, este magie. Ultimii ani sînt conştientă de puterea gândului şi atentă la ceea ce gândesc şi vorbesc/cânt.

- Ai un stil original, nici nu ştiu cu cine (dintre artiştii români) te-ar putea compara criticii muzicali... Ce modele muzicale ai?
- La ce servesc comparaţiile? E vorbărie-n vânt orice critică şi explicaţie. Arta nu poţi să o explici. O simţi. Şi atât. Artistul este omul conectat la vibraţia naturii, care transmite această vibraţie prin prisma sa, transmite cum simte, cum vede... Şi nu există transmisii identice cum nu există oameni la fel... Ascult tot soiul de muzică, în funcţie de cerinţa sufletului... clasică, soul, nu-jazz, funk, chillout, psychedelic, electronic, goa trance, ambient, etc.

- Dacă ai lucra la casa de discuri care a editat CD-ul, cum ai caracteriza „Om de lut”, ce reclamă i-ai face?
- Ca să produci un disc şi să-l editezi nu este neapărat să fii o casă de discuri... O să vorbesc în calitate de mamă a omului de lut. :) „Omul de lut vine din dragoste pentru tine ca să-ţi şoptească la ureche ceva de bine, despre iubire, avioane, Făt Frumos... despre plecări şi căutări... despre ochii verzi, dor şi insomnie... despre vapoare şi flori... despre o fată care tot merge... despre Rege şi Regină, cosmos şi femei... Chiar dacă Om de lut e mai mult bemol decât major, o să-l îndrăgeşti, pentru că este un copil sănătos, rafinat şi expresiv... iar inima lui bate în ritmuri de jazz, soul, funk, electropop... În 9 aprilie 2009, la ora 21.00, Omul de lut face primii paşi în lume în clubul The Silver Church din Bucureşti”. Cam aşa ceva…

- În afară de muzică îţi place să pictezi, ce hobby-uri mai ai?
- Pictura şi muzica sînt plăcerile vieţii mele, aerul din plămâni, viaţa mea... Hobby-uri? Nu am mai brodat şi nici tricotat demult... M-am gândit oare cum ar fi să-mi fac o casă în copac, să pot sta între cer şi pământ, poate voi simţi altfel viata... Oare ce hobby-uri aş avea atunci, în copac?..)))

- Ce te aştepţi de la „Om de lut”, care încă n-a fost lansat pe piaţă? Părinţii tăi l-au ascultat? Surioara? Ce reacţii ai din partea prietenilor?
- Îi doresc mulţi ani sănătoşi şi voioşi. Să crească mare, că inteligent e...:) Oamenii se bucură pentru Om de lut. Surioară nu am.) Cred că te referi la fetiţa mea, persoana de încredere, care întotdeauna e alături şi de la care am primit sfaturi adevărate în ceea ce priveşte atât imaginea coperţii, cât şi tot soiul de mărunţişuri legate de album, la care nu mă puteam hotărî...

(19 martie 2009)
Jurnalist: Mihail VAKULOVSKI

Articolul in original aici!

Thursday, August 2, 2012

Orasul Umbre - in curand!



Alexandrina filmeaza un nou videoclip pentru melodia " Orasul Umbre "! Asteptam cu nerabdare sa soseasca ziua de 20 octombrie, cand va fi lansat cel de-al doilea album: Alexandrina!

Pana atunci avem un foarte scurt teaser pe YouTube si cateva poze mirifice.

Teaser Orasul Umbre


Poze realizate de Oltin Dogaru(click aici pentru pagina de Facebook a fotografului):





Pentru informatii adunate despre viitorul album al Alexandrinei click pe linkurile de mai jos:

Un nou album marca Alexandrina - interviu Income Magazine

Despre lansarea viitorului album

Wednesday, August 1, 2012

Alexandrina Hristov in Sibiu 100%



In decembrie 2011 Alexandrina a sustinut un concert in Oldies Pub, Sibiu. Tot atunci i-a fost luat acest interviu de catre cei de la Sibiu 100%. Pentru articolul in original click aici!



Reporter: Ai un stil foarte special si poetic de a te prezenta pe scenã. Unde îti gãsesti inspiratia?

Alexandrina Hristov: Pãrintii mei mi-au întipãrit libertatea de a mã exprima, m-au educat în deplinã libertate. Mi-au dat voie sã fac orice si întotdeauna era perfect ce fãceam. Acesta a fost un punct forte al educatiei mele. Iar ca inspiratie, tot mã inspirã, iubirea, viata, trãirile, emotiile, oamenii.

Rep.: În prezent lucrezi la noul album, „Alexandrina”. Cu ce diferã de primul album, „Om de lut”?

A. H.: O sã continã în jur de 20 de piese, unele orchestrate cu trupa, altele cântate la pian si voce. O sã continã atât piese noi, cât si piese foarte vechi, care nu au fost incluse pe primul album, cel de debut. E putin îmbogãtit fatã de celãlalt. Oricum, nu mã îndepãrtez de ceea ce cunosc deja cei care mã ascultã, sunt tot eu acolo.

Rep.: În legãturã cu primul album, spuneai cã esti oarecum nemultumitã de unele piese. La ce te refereai?

A. H.: Piesele au fost înregistrate în conditii proaste, pe o clapã micã de trei octave, fãrã pedalã si sunau foarte brut. De aceea eram nemultumitã, cã nu mã repezintã de fapt. Eu sunt o perfectionistã în ale sunetului, tin foarte mult ca vocea si pianul sã sune cristalin. Tin la sunet foarte mult pentru cã el transmite tot.

Rep.: Cel mai adesea cânti despre iubire. Cum aratã iubirea pe care o asezi în versurile si melodiile tale?

A. H.: E suficient sã asculti piesele si întelegi tot. Muzica nu se explicã, ea se simte, trec prin tine toate mesajele, cuvintele, suntele. Iar cum întelegi, atâta întelegi. Nu e doar iubire în piese, sunt si copii, casa, mama, femeile puternice care mã inspirã. Cânt despre multe lucruri, dar iubirea este cea mai importantã putere, cea care mã miscã si mã face sã trãiesc si sã fiu eu.

Rep.: Dupã o zi proastã sau dacã ceva nu-ti iese asa cum ti-ai dori, ce te motiveazã sã mergi mai departe?

A. H.: Copilul meu, fetita mea dulce, Valentina. Muzica e oricum în mine, nu mã pãrãseste niciodatã. Chiar dacã nu cânt, în mintea mea fredonez tot timpul ceva. Practic, lucrez non-stop la piese

Rep.: Care sunt diferentele pe care le simti între viata din Republica Moldova si cea din România?

A. H.: Totul e diferit. Sunt din 2005 în România si m-am maturizat în sase ani de zile. Ne schimbãm în fiecare zi. A contat si faptul cã mi-am schimbat tara, dar asta tine de propria evolutie, de cresterea mea personalã. În ceea ce priveste oamenii, eu nu fac diferenþa între români si moldoveni.

Rep: Ce îti place la România?

A. H.: Publicul meu pe care îl ador si simt cã e o iubire reciprocã.

Pentru poze si clipuri de la ultimul concert din Oldies Pub click aici.


Pentru interviul in original click aici.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...