Puteti citi articolul in original
aici.
Text: Dorian Ilie
"La doar 36 de ani, Alexandrina Hristov este un artist complet şi o femeie realizată. Cântă, joacă, pictează, iubeşte şi, mai presus de toate, este mamă. Este o experienţă care a schimbat-o pentru totdeauna, pentru că, aşa cum spune chiar ea, „atunci am început să iubesc viaţa”.
Ii plac plăcintele cu brânză, mărarul şi avocado, adoră să mănânce sushi, colecţionează mobilă veche, este încăpăţânată, le admiră pe Maria Tănase şi pe Tori Amos, cea din urmă fiind una dintre cele mai mari influenţe pentru artistă.
Născută la Chişinău, Alexandrina Hristov a început să cânte la pian şi să compună de la vârsta de opt ani. Tatăl ei, un pictor cunoscut în Republica Moldova, a încurajat-o permanent şi i-a insuflat dragostea pentru arte, astfel că, în creaţiile Alexandrinei, muzica şi pictura sunt strâns legate, formând un tot unitar. Consacrarea artistei în România a venit odată cu apariţia filmului Trois femmes de Moldavie, în regia lui Paul Cuzuioc, coloana sonoră a peliculei conţinând şi piesele Alexandrinei.
Artista cântă în română, franceză şi rusă. Stilul său muzical este greu de definit, dar se încadrează între pop acustic, rock contemporan, alternative, jazz şi soul, cu elemente inovatoare la nivelul compoziţiei şi versurilor. În 2007, Alexandrina s-a mutat la Bucureşti. Aici s-a făcut remarcată cu piese precum Printre flori, Noi doi, Numai tu, Avionul de aur, De când ai plecat, Fata merge pe jos şi Cea mai frumoasă parte din mine eşti tu, melodiile strângând câteva milioane de vizualizări pe YouTube.
În luna aprilie a acestui an, artista şi-a lansat cel de-al doilea material discografic din carieră, Flori de Spin. Albumul conţine 15 piese, mai noi şi mai vechi, needitate, pe support digital. Este un produs 100% Alexandrina Hristov, versurile, compoziţia, orchestraţia, grafica şi designul fiind toate lucrate de ea.
Cu această ocazie, revista SkyLady a stat de vorbă cu Alexandrina despre cariera sa, despre viaţă, feminitate, despre ce înseamnă să fii mamă şi despre toate acele lucruri mici care o fac fericită.
Cum te-ai simţit prima oară când ai venit în România?
Prima impresie despre această minunată ţară a fost din prisma unei fete de 26 de ani, abia ajunsă la Bucureşti, care nu înţelegea prea bine ce i se întâmplă. Ţin minte că mă simţeam ca un motănel orb aruncat în stradă. În jur maşini, lume haotică, miros de gaze, vuiete, claxoane. Nu ştiam în ce direcţie să o apuc.
Viaţa de artist în România. Cum e ?
Nu este deloc uşoară. Ca artist, este foarte greu să-ţi produci singur albumul. Asta presupune investiţii mari de timp şi bani. Este dificil să-ţi organizezi pe cont propriu concertele, de exemplu, mai ales dacă vorbim de cele mari. Eu fac totul, fără sponsori, fără buget, mă bazez doar pe forţele mele. Sunt multe obstacole, dar satisfacţia e mare când ai în mână un album precum Flori de spin, produs în totalitate prin munca ta. La fel de mare este satisfacţia atunci când vezi publicul cântând împreună cu tine, aplaudând în
picioare şi nelăsându-te să pleci de pe scenă.
Prezentul sună bine. Despre viitor ce ne poţi spune?
Am câteva piese pentru cel de-al treilea album, la care de-abia aştept să încep lucrul. Am în plan să scriu şi o carte, pe care o voi cânta.
Ştiu că pictezi şi tablouri...
Da. Am început acum o colecţie nouă, care se cheamă Sfânta. Nu vă dau mai multe detalii pentru că încă mai am de lucrat la ea.
În lucrările tale, femeia şi feminitatea în general apar ca teme centrale. Ce înseamnă a fi feminină în viziunea ta?
Feminitatea ţine în primul rând de frumuseţea interioară. Cred că puterea unei femei are la bază feminitatea şi sensibilitatea. Nici machiajul strident, nici tocurile, nici măcar unghiile false sau botoxul nu o fac pe femeie mai feminină. Expresia feminităţii izvorăşte din privire, zâmbet, gesturi.
Dar dragostea şi fericirea, ce înseamnă ele pentru tine?
Eu cred în iubire. Iubirea este motorul care îţi dă putere să răstorni munţii. Cum să nu iubeşti, când iubirea este singura sursă de zbor, de plutire? Cât despre fericire, ea înseamnă pentru mine linişte şi pace. Fericirea o găsesc în natură, în singurătate sau în cei dragi. Sub un copac cu flori, pe dealuri, într-o pădure şi în largul mării.
Cum a fost prima dragoste?
Prima îndrăgostire memorabilă s-a întâmplat în clasa întâi. Ţin minte că purtam fundiţe roz, iar iubirea mea avea ochi mari şi trişti de căprioară. Foarte bine o ţin minte pe mama lui, care era foarte tânără şi exagerat de elegantă şi frumoasă, dar şi pe bunica lui, care era tunsă bob. Iubirea era reciprocă, dar băiatul meu era foarte modest şi sfios. Eram doi timizi.
De ce îţi este cel mai tare frică?
Nu prea am frici. Sunt o fată curajoasă. Cea mai frecventă spaimă este dacă am încuiat maşina. De fiecare dată mă întorc să verific. Şi de fiecare dată este încuiată. În rest, dacă o pisică neagră îmi taie calea, sunt prima care trece pe acolo.
Dacă frici nu prea ai, atunci ce-mi poţi spune despre defectele tale?
Am acceptat de ceva timp că sunt perfecţionistă şi încăpăţânată în lucrurile pe care le fac. Asta ţine de zodia Taurului. Încerc să nu bibilesc atât lucrurile, pentru că e obositor pentru cei din jur.
Ce mănânci de obicei?
Stau destul de prost la capitolul “dulciuri”. În plus, deseori duc dorul mâncării boiereşti, gătită de mama în copilărie, la cuptor. Cu alte cuvinte, îmi lipseşte găinuşa pe sticlă cu piele crustă şi cartofi cu mărar. Și plăcintele cu brânză făcute de mama. Încerc să mă las de carne. Sunt o mare carnivoră.
Cum îţi place să-ţi decorezi casa?
Îmi place să combin lucruri care aparent nu au nimic în comun. Când am ocazia, merg la târgurile de vechituri, de unde achiziţionez mobilă veche. Am câteva scaune, oglinzi, rame, măsuţe de cafea, cufere de zestre şi covoare vechi.
Eşti mama unei fete. Cum te-a schimbat acest nou rol?
Sunt mamă de la frageda vârstă de 20 de ani. M-am obişnuit cu asta şi ador acest sentiment. Nimic din lume nu se compară cu aceste flori-comori, care sunt copiii. Când Valentina a venit pe lume, am început să compun cântece, am început să iubesc viaţa.
