Tuesday, February 10, 2015

Alexandrina Hristov la Bucurestiul Subiectiv cu Delia Panait


Puteti asculta interviul aici.

Cand ai sosit prima oara in Bucuresti?
Prima oara? Nu-mi mai amintesc, poate 2004/2003.

Si de atunci locuiesti aici sau cand te-ai mutat definitiv?
M-am mutat in 2006.

Ce-ai gasit in Bucuresti?
Am gasit un oras strain, foarte agitat. Stiu ca aveam mari emotii pentru ca nu prea intelegeam ce mi se intampla, eram ca un pisoias mic aruncat in strada, un pisoias care e orb inca.

Ai simtit o diferenta fundamentala intre orasul tau natal si capitala Romaniei?
Bineinteles ca a fost o mare diferenta, Chisinau fiind un oras foarte verde si linistit, cald. Si Bucurestiu in contrast, un oras foarte agitat si plin.

Ce te-a adus aici? Care a fost motivul?
Muzica.

Era prea mic Chisinaul pentru cate aveai sa exprimi?
Nu pot sa zic daca a fost mic sau mare, ideea e ca am inceput sa cant aici in Bucuresti. In Chisinau n-am cantat decat o singura data pe scena.

De ce?
Nu stiu de ce, pentru ca aici am inceput sa cant.

Ai gasit aici oameni mai deschisi poate la arta ta sau oameni care au inteles ca de aici poate pleca arta ta mai departe?
Nu, cred ca asa s-a intamplat sa fie. Pana la urma nu decidem noi neaparat. Daca e sa fie sa se intample lucrurile se intampla.

Dar decizia de a te muta ti-a apartinut?
Bineinteles.

Cum a fost momentul deciziei?
Cred ca a fost usor pentru ca eram destul de tanara. Nu-mi puneam probleme de felul daca o sa ma descurc sau nu.

Unde ai locuit prima oara?
Prima oara am locuit in Plantelor, la un prieten, am stat o luna, dupa aia m-am mutat in Kogalniceanu...

Central!
Central, da.

Si ai ajuns prin toate zonele Bucurestiului?
Nu neaparat. Am stat in Tineretului multi ani. Ultima data am stat chiar vis-a-vis de parc. Din balcon vedeam parcul si eram foarte fericita.

Pentru ca ai spus ca Chisinaul e mai verde, acum cand cauti verdeata in Bucuresti, unde te duci?
Ma duc la tara. Am un mare noroc ca avem o casuta la tara, a unor prieteni care nu stau si stam noi si...

Deci evadezi?
Da, cum sa nu. Altfel n-as rezista probabil.

Una dintre intrebari este daca te-ai adaptat sau nu?
Intr-o oarecare masura. Nu stiu ce inseamna sa te adaptezi 100%, cred ca trebuie sa fii de-al locului.

Te simti straina, te simti neapartinand acestui spatiu?
Un pic ma simt neaparata asa.

Neaparata, inseamna ca e un oras periculos.
Foarte periculos *rasete*. Nu, glumeam. Nu e periculos, nu m-am adaptat probabil inca.

Mai speri sa te adaptezi? Faci eforturi in sensul asta? Adica iti cere ceva special, niste aptitudini sau niste capacitati speciale?
Cred ca e vorba mai mult daca vrei sa te adaptezi intr-un anumit oras trebuie sa-l cunosti, sa-i cunosti dedesubturile. Sa te plimbi mult in acest oras, sa cunosti oameni in strada. Bine, eu asta nu fac. Fac doar mai rar.

Doar la nevoie.
Da, da.

Imposibil sa nu fi cunoscut in atatia ani oameni, ca in fond orasul e definit de traitori. Cum ii privesti?
In primul rand, in cercul meu de oameni cu care comunic, sunt artisti mai mult si vad cumva Bucurestiu din prisma asta, artistica cumva. Si imi place foarte mult ce se intampla pe plan artistic in Bucuresti si nu numai in Bucuresti, in Romania in general. Chiar si strainii care vin, artisti straini care vin si fac cunostinta cu artistii romani sunt foarte impresionati de acestia.

E un mediu cultural propice.
Asa e.

Si foarte divers.
Ihim. Eclectic.

Asta este si cuvantul cel mai des atribuit orasului, si ca stil arhitectural.
E un oras eclectic Bucurestiul.

Macar in sensul asta e pe gustul tau.
Da, pentru ca gasesti orice. Cred ca e un oras pe gustul tuturor.

Ce gasesti numai aici?
Ce intrebare grea. Nu stiu, pentru mine personal gasesc deja amintiri legate de acest oras, trairi.

Cum ai invatat orasul? Care ti-a fost metoda?
Cu masina.

Conduci, deci?
Conduc pentru ca n-am incotro. Clapa mea este foarte grea, mai sunt si pictor asa ca am intotdeauna masina incarcata cu ... daca nu tablouri atunci scule, chiar si acum am venit cu rucsacul, cu laptop si cu geanta.

Am pus mana pe el, va garantez e greu.
Da si asta nu e tot. Acum e usor. Astazi e usor. Dar de obicei sunt asa un carartor de profesie.

Cu transportul in comun?
Nu prea circul. Am experimentat la inceput, dar acum nu.

Si cum ai gasit transportul in comun? Poate chiar intr-o paralela cu Chisinaul? Acolo obisnuiai sa folosesti transportul in comun?
Acolo numai transport in comun, bine si masina mai foloseam dar era orasul meu cumva si ma simteam mai in largul meu si mai aparata.

Foarte multa lume te conecteaza spatiului romanesc in ciuda originii tale. Cum te raportezi la cultura locala? Cum o vezi?
Fac parte din ea, asa cred. Sunt foarte multi artisti talentati, necunoscuti. Bineinteles ca artistii au o problema. Daca nu se ocupa cineva de ei... nu prea ii stie nimeni. Si artistii adevarati cred ca nu fac pasi spre expunere. Cunosc multe cazuri.

Iar publicul roman? Ca interactionezi, e adevarat, cu un public nisat pe alocuri, cu un public alternativ, cum ne place sa-l numim. E receptiv, e deschis?
E receptiv si deschis si foarte divers. Publicul meu reprezinta oameni din diverse categorii sociale si am un public atat mame cu copii, cat si bunici-bunei.

Foarte multi fani de sex masculin.
La ultimul concert cred ca au fost mai multe femei.

Ai buletin de Bucuresti?
Da, cum sa nu.

Deci esti cetateana.
Sint, sint. Cu acte in regula.

Ai fost si la vot?
Da, cum sa nu.

Ai constiinta civica deci.
Bineinteles. Cred ca s-a dezvoltat cu anii. Inainte nu era atat de dezvoltata constiinta asta civica si acuma...

Nevoia te-a impins?
Nu stiu daca neaparat nevoia. Crestem, ne maturizam, vedem altfel lucrurile, stim ca totul e in mainile noastre de fapt si daca vrem schimbari trebuie sa facem ceva in sensul asta.

Despre zonele turistice... banuiesc ca la inceput cineva te-a dus prin Bucuresti. Sau despre atractii turistice. Ai vazut muzee din Bucuresti, ce ai vizitat ca turista?
Caricaturista. Ca turista nu am vizitat mare lucru, adica muzee, bineinteles galerii, tot ce tine cumva de latura mea artistica. Imi place mult Ateneul de exemplu. Mi se pare un monument extraordinar. Am fost si la Palatul Parlamentului, dar m-a lasat rece pentru ca e rece. Mogosoaia.

Si ce iti place la Bucuresti?
Imi place ca e amalgamul asta de culoare, culturi si e mare. e mare, dar totodata strazile nu sunt atat de largi cum mi-as dori sa fie. De exemplu am fost la Kiev si e cu totul alta perceptie. Strazile, bulevardele sunt foarte, foarte largi, foarte mari si iti e mai aerisit.

 Ai regretat vreodata venirea in Bucuresti?
Nu cred, nu. Nu mi-am pus problema. Sunt bucuroasa ca am venit la Bucuresti, iubesc acest oras.

Iata declaratia.
Bine, il iubesc, dar il iubesc in felul meu, poate nu la asteptarile tuturor. Pentru mine de fapt Bucurestiul e adoptiv.

Cand primesti pe cineva in vizita ce le-ai arata din Bucuresti?
Pe fratele meu, de exemplu, l-am dus in Herastrau pentru ca a venit cu familia si era luna mai si era frumos. In rest, nu prea duc pe nimeni nicaieri. Se poate vizita clubul Control, unde am si atelierul. Daca mai vin oameni ii duc si acolo.

Atelierul tau e deschis?
Nu e cu usi deschise, doar cu cheita in buzunar.

Asadar zona ta de acoperire este destul de centrala. Ma gandesc ca poate spiritul tau artistic te duce recurent intr-un loc. Unde?
Indeosebi in zona Gradinii Icoanei si in general toata partea aia dinspre Magheru spre Mosilor.

Vechiul Bucuresti.
Da, acolo si fiica mea are scoala.

O duci zilnic la scoala?
Nu, nu. Ea e fata mare. Am depasit perioada in care eram sofer.

Poate imi spui ca mama de fata cum e sa ai copii in Bucuresti?
Cred ca e mai complicat ca parinte, pentru ca sunt atatea tentatii in jur. De exemplu, pe vremea mea, cand stateam la Chisinau, nu erau atatea tentatii si in general era alta perioada, alta epoca. Si parintii mei cred ca au trait mai linistit la capitolul asta. Dar eu sunt linistita cu copilul meu. E un copil bun si am toata increderea in ea si povestim si suntem prietene si asta e tot ce conteaza.

Ea cunoaste orasul mai bine?
Cred ca da, da, da, cu siguranta. Ea circula cu trasnportul in comun, se plimba mult.

Ai trait vreodata un episod violent in oras, ai patit ceva? Ce?
Ihim. De multe ori nu mi-a placut atitudinea taximetristilor. De aceea prefer sa nu merg cu taxiul, pentru ca orice taximetrist daca se prinde ca ai un accent nu de aici, mai ales daca simte ca vii de dincolo are tendinta sa te plimbe, sa te pacaleasca cu un leut cu doi, dar sa fie acolo o mica pacaleala si cand ii spui "Domnule, dar sunt si eu sofer. Haideti sa mergem asa cum va zic eu, ca merg pe traseul asta in fiecare zi" si vai ca nu ca "eu stiu mai bine, ca e inchis", in fine, minciunele, gogonele mici pentru un leut, doi.
Un alt caz am avutcand stateam la intersectia Eminescu cu Mosilor, traversam strada sa merg la un eveniment, si eu, de obicei, toata viata am fost o iubitoare de animale si sunt in continuare si toti cateii imi erau dragi si toate pisicile si... traversam strada, era un grup de catei, unul s-a apropiat de mine, l-am intrebat "Da' ce faci cutu cutu'?" cum fac de obicei, intru in vorba cu ei si cutu' m-a capsat de picior. Si mi-a rupt haina si-am ajuns la spital. Dar imi pare foarte rau. Trebuie facut ceva in sensul asta.
Si se pare ca deja sunt schimbari pentru ca au aparut foarte multe pisici. Asta inseamna ca au disparut cainii. Si am vazut pisici pe capote de masini, ca la Istanbul.

Ai spune ca esti o mai buna cunoscatoare a altor orase decat Bucurestiul, cu exceptia Chisinaului?
Poate un pic Timisoara, desi nu... ma pierd si-n Timisoara. Desi am stat mult, mult timp la Timisoara.

Cat ai locuit acolo?
Am lucrat, nu am locuit. Bine am si locuit, cred ca in 2012 am stat vreo jumatate de an, daca e sa pun cap la cap toate lunile. Bine, dar stateam in studio, nu e ca si cum ai sta intr-un oras. Am fost cu munca.

Tocmai ca aici intre pereti cu bureti. Si cu microfoane si cu mixere. Esti in mediul tau deci.
Bazandu-ma pe ochiul tau estetic de data aceasta, ce ti se pare absolut intrigant la Bucuresti, ce ai sterge daca ai putea?
Eu as sterge... uite, acuma de exemplu, stau langa Ateneu, vis-a-vis am doua vilute superbe care sunt lasate in paragina, langa aceste vilute e un santier, o sa fie birouri. Peste inca o cladire mai e un santier, care o sa fie hotel si in program mai e un santier. Deci stau la trei santiere practic si vilutele astea cad. Deci mi se rupe inima, pentru ca sunt superbe, eu m-as muta maine daca as avea un fond sa investesc in ele m-as muta maine si as face ceva cu ele pentru ca e mare, mare pacat. Cum sa dai cu piciorul in monumente istorice, totusi e istoria unui neam. Pur si simplu nu sunt imuna la chestii din astea. Asta as schimba. Dar ce putem noi sa facem?

Cat de mult din munca ta ai spune ca este definita de faptul ca locuiesti aici?
Bucuresti a devenit orasul meu pentru ca familia mea e aici acum. Si mi-e acasa. Ma simt ca acasa, desi intr-o casa nu total straina, e cumva asa, o casa mai noua.

Te definesti ca fiind bucuresteanca?
Nu. Dar nici chisinauianca nu ma mai simt pentru ca s-a schimbat foarte mult orasul de cand aa plecat de acolo si nu-l mai recunosc, Chisinaul nu mai e ce a fost.

Deci nu te-ai mai intoarce?
Eu poate o sa ma intorc candva, nu stiu, nu stim ce ne rezerva ziua de maine.

Intelepciunea artistilor care sunt mereu supusi neprevazutului si mereu deschisi catre ce o sa apara.
Pentru ca degeaba te programezi, niciodata nu-ti iese conform planului, vorbesc din propria experienta.

Am sa te rog sa corelezi simturile umane pe care te bazezi in munca ta cu acest oras. Vizual l-am discutat, mi-ai spus. Estetica am cam lamurit, dar a ce-ti suna orasul?
Claxoane.

Cum iti miroase?
Conducand atata cred ca imi miroase a gaze, e un pic toxic, desi nu stiu daca e aer in Bucuresti, mi se pare ca nu. Nu stiu ce respiram noi. cu siguranta nu aer.

Crezi ca ne afecteaza?
Bineinteles. Ne-am adatptat deja dar ne afecteaza total. De exemplu, cand plec la tara ma intorc alt om si simt aceasta diferenta. Plus ca la tara dorm mai bine, de ce? din cauza aerului.

Poate din cauza linistii.
Si linistii. Totul conteaza.

Si evident la palpat, cum il simti?
Ceva ud.

La nivel cromatic cum gasesti orasul?
Foarte divers. Dar mai mult pe griuri de fapt. Dar sunt si accente tipatoare. Si multe luminite bineinteles.

Iti plac, nu-ti plac?
Imi plac. E ca pomul de Craciun.

Stii ca in cultura romaneasca sa fii ca pomul de Craciun are si o conotatie peiorativa.
Nu stiam.

Inseamna ca esti prea impopotanat, un pic spre kitch.
Dar mie imi place kitch-ul si imi place impopotaneala. Imi plac luminitele. E frumos. Si tot ce straluceste e foarte frumos.

Ai trait vreodata un rasarit in Bucucresti?
Nu stiu daca am vazut din Bucuresti. De acolo de la tara la mine se vede bine rasaritul. Si in Bucuresti cred ca sunt prea multe blocuri ca sa vezi un rasarit. Trebuie sa fii la etajul 18, cum sunteti voi.

Ceva din orasul asta te-a inspirat vreodata pentru vreo creatie de-a ta?
Da, cum sa nu. Multe piese au fost scrise in acest oras. Nu stiu daca neaparat orasul m-a inspirat. Bine totul e legat de trairi, de sentimente, ca asta facem noi. Ne transmitem trairile, ne influenteaza si il ducem mai departe.

Calatoresti in afara tarii destul de mult. Cand te intorci in Bucuresti, cu ce senzatie te intorci?
Ma intorc linistita si ma simt ca acasa. Vezi, inseamna ca ma simt ca acasa, ce bine. Am realizat ceva.

Defineste Bucurestiul intr-un singur cuvant.
Am atatea cuvinte. Un cuvant... casa sa fie.

Casa.
Ihim.

Care crezi ca e contributia ta personala la binele nostru al tuturor, al bucurestenilor.
Eu daca fac muzica nu inseamna ca doar bucurestenii profita. Multe mame de exemplu imi scriu ca copiii lor adorm pe muzica mea, inseamna ca muzica, vocea mea este terapeutica. Cred ca asta fac. Linistesc suflete, le dau incredere, probabil. Le ofer liniste si poate incredere.

O alta obisnuinta a locului este sa oferi ultimele secunde, minute invitatului sau invitatei pentru a transmite un mesaj.
Multa sanatate si iubire.



Thursday, February 5, 2015

Alexandrina Hristov Interviu Identitate Basarabia


Articol original aici.

Vis, poveste, contur, culoare, o melodie în surdină, un acord întârziat, un vers indescifrabil până la capăt şi o sinceritate copleşitoare, o lume aparte şi... o stare de bine.





Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...